Colind arata pierderea in greutate spre nord. 21 iunie, 21:00

Tonoaei» mo ii b icpaciioii isocuHite Beauli iiapoxo. Iata-mă din nou în faţa acestui tablou nu prea mare, pus într-o ramă modestă.

Acasă Animale În ziua în care a început războiul. Ziua în care a început războiul De la apelul plenului extraordinar al comitetului național al partidului comunist american cu un apel pentru a ajuta URSS în lupta împotriva fascismului În ziua în care a început războiul. Ziua în care a început războiul De la apelul plenului extraordinar al comitetului național al partidului comunist american cu un apel pentru a ajuta URSS în lupta împotriva fascismului O după-amiază obișnuită de duminică.

Nu l-am expus niciodată în vreo expoziţie. Mai mult, cînd rudele din aii vin la mine în vizită, îl aşez într-un loc tainic, ca să nu poată fi văzut.

Nu conţine nimic de care să-ţi fie ruşine, dar nici o capodoperă nu este.

E un tablou simplu, simplu precum pămîntul înfăţişat în el. Peste culmile îndepărtate ale unor munţi, vîntul alungă nouraşi. Şi un drum negru nezvîntat încă după ploile căzute nu demult.

Ceaiuri speciale

Pe margine se îmbul­zesc tufe flinte de negară uscată. Pe măsură ce se îndepărtează, ele se ivesc tot mai şters, şi ai crede că, după încă un pas, drumeţii vor dispărea din cadru. Unul dintre ei Dar toate la timpul lor. Totul s-a petrecut pe vremea adolescenţei mele.

Ceaiuri speciale | papaieftin.ro

Era în cel de al treilea an de război. Pe frontul îndepărtat, undeva între Kursk şi Oriol, luptau taţii şi fraţii noştri, iar -noi, pe atunci nişte, băieţandri de vreo cincisprezece ani, munceam în colhoz.

Munca de zi cu zi, munca trudnică de bărbat, căzuse pe umerii noştri încă firavi. Cel mai greu ne era în timpul secerişului.

Digestie și metabolism

Săptămîni întregi nu tre­ceam pe acasă, zile şi nopţi în şir ne aflam pe ogor, la arie ori în drum spre gară, unde erau cărate grînele. Sînt casele noastre. E multă vreme de cind cele două familii ale noastre trăiesc alături. Eu fac parte din Casa cea Mare.

Am doi fraţi mai mari, amîndoi ne­însuraţi, plecaţi pe front, şi de mult n-am mai prknit nici o veste de la ei. Tatăl meu, bătrîn dulgher, se scula din viul nopţii, îşi făcea rugăciunea si pleca la atelierul colhozului. Se în­torcea numai seara tîrziu. Acasă nu rămîneau decît mama şi surioara mai mică. Nu ştiu precis cine, străbunicii ori stră-străbunicii noştri au fost  fraţi buni, dar eu le zic rude apropiate, fiindcă trăim ca o singură familie.

Aşa se statornicise de pe vremea cînd, încă nomazi, bunicii noştri îşi aşezau tabăra în acelaşi loc şi îşi mînau laolaltă vitele la păscut. Tradiţia asta am păstrat-o şi noi. Cînd în aii s-a făcut colectivizarea, pă­rinţii noştri şi-au ridicat casele alături. Trebuie să adaug că avem multe rude, întreaga uliţă Arai, care se întinde de la un capăt la altul al ailului, între cele două rîuri, este locuită de rudele noastre.

La scurtă vreme după colectivizare, stăpînul Casei celei Mici a murit. Nevasta lui a rămas cu doi feciori mici.

Aşa cerea datoria faţă de spiritul străbuni­lor, căci el era ruda cea mai apropiată a. Astfel a. Casa cea Mică a trimis şi ea la armată doi feciori.

Sadîk, cel mai mare, a plecat la puţină vreme după însurătoare. Primeam scrisori de la ei, dar. Amîndouă, din zori şi pînă-n seară, munceau la colhoz. Adat — tradiţie, lege nescrisă.

Увидев кровь, Беккер понял, что ранен. Боли он не чувствовал и продолжал мчаться вперед по лабиринтам улочек Санта-Круса. Халохот настойчиво преследовал свою жертву. Вначале он хотел выстрелить Беккеру в голову, но, будучи профессионалом, решил не рисковать.

Parcă, drept răsplată, soarta îi dăruise o noră harnică. Geamilia îi semăna mamei, era destoinică şi neobosită, numai că avea altă fire. O iubeam nespus pe Geamilia.

• Cinghiz Aimatov - Cântecul stepei - nccmn1/1
•  - В чем .
• Modul de a face pierdere în greutate acasă
• Cel mai bun mod de a slim down burtica

Şi ea colind arata pierderea in greutate spre nord iubea. Eram buni prieteni, totuşi nu îndrăzneam să ne adresăm unul altuia pe nume. Dacă ar fi fost din altă familie, i-aş fi zis, de bună seamă, Geamilia.

N-am să uit niciodată cu cîtă osîrdie mun­cea ea în acele zile grele. Numai mamei, marea noastră familie îi datora armo­nia şi bunăstarea din casă.

Digestie și metabolism | papaieftin.ro

Ea era suverana celor două gospodării, ocrotitoarea dîrză a căminului. Din fragedă ti­nereţe intrase în familia bunicilor noştri nomazi şi pe urmă le-a cinstit cu sfinţenie amintirea, conducînd cele două familii cu toată dreptatea.

Nimic nu se făcea în casă fără ştirea ei. De fapt, oamenii din aii nu-l socoteau pe tata capul familiei. Du-te la ea, e mai bine Asta era cu putinţă pentru că fraţii mei mai mari plecaseră pe front. Mă făleam cu asta şi mereu eram stăpî-nit'de simţămîntul răspunderii.