Pierderea de grăsimi ginoide
Conținutul
Oamenii de ştiinţă consideră slabire la fața locului distribuţia ţesutului adipos în corpul uman poate fi controlat de o genă, numită Plexin D1. Astfel, potrivit pierderea de grăsimi ginoide, această genă determină locul unde se va depune grăsimea în organismul nostru, spre exemplu în jurul taliei obezitate abdominală sau în regiunea şoldurilor obezitate ginoidă.
În general, gena Plexin D1 este responsabilă de distribuţia grăsimii în jurul taliei, în regiunea burţii.
Publicat: 20 Februarie Accesări: Diferă celulita de grăsimea obişnuită? Într-un fel, da, însă această comparaţie seamănă puţin cu aceea dintre sucul de portocale şi textura cojii de portocală. Deşi celulita, cunoscută şi ca lipodistrofie ginoidă, este adesea considerată drept grăsime, acest lucru nu e corect. Grăsimea este doar una din cauzele care duc la apariţia celulitei, astfel că ar fi poate mai nimerit să spunem că celulita este o posibilă manifestare a grăsimii.
Ştim cu toţii că acumularea ţesutului adipos în această zonă este importantă nu doar pentru efectul estetic al corpului nostru, dar şi pentru sănătatea inimii şi a altor sisteme vitale. Obezitatea abdominală este cel mai adesea asociată cu obezitatea viscerală.
Obezitatea viscerală este caracterizată prin distribuţia grăsimii în organele interne şi este imperceptibilă, ceea ce o face extrem de periculoasă.
- papaieftin.ro - Diferă celulita de grăsimea obişnuită?
- Poate t3 ajuta la pierderea in greutate
Îngrăşarea inimii, a ficatului şi altor organe interne perturbă serios activitatea acestor organe şi poate provoca complicaţii grave, inclusiv boli de inimă, diabet şi accident vascular cerebral. Ţesutul adipos visceral produce hormoni şi alte substanţe chimice care interferează cu echilibrul tensiunii arteriale, cel al colesterolului, al zahărului şi multor alţi indicatorii cruciali.
Pentru a înţelege modul în care se produce depunerea grăsimii în organism, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Duke Carolina de Nord au studiat peşti-zebră tropicali minusculi, al cărui corp transparent permite observarea activităţii organelor interne, potrivit dailymail.
Cercetătorii au folosit un colorant care au făcut celulele adipoase fluorescente. S-a constatat că peştii care nu au gena Plexin D1 au stocat mai puţină grăsime în jurul abdomenului sau altor organe. Mai mult, chiar şi modul distribuţiei ţesutului adipos a fost diferit.
Aceşti peşti au demonstrat, de asemenea, un metabolism mai bun al zahărului, ceea ce reduce considerabil riscul dezvoltării diabetului zaharat.
Studiile anterioare au arătat că depunerea ţesutului adipos subcutanat este controlată de genomul ADN-PK, care este responsabil de transformarea carbohidraţilor în grăsimi la nivelul ficatului.
Astfel, gena Plexin D1 este responsabilă de distribuirea grăsimii în organism. Totuşi, potrivit cercetătorilor nu totul este determinat de gene, acumularea kilogramelor în plus pot condiţionate de asemenea de dezechilibrul microflorei intestinale.
Potrivit specialiştilor de la Universitatea din Jiaotong din Shanghai bacteriile Enterobacter fac mai dificilă pierderea în greutate. Aceste bacterii sunt adesea identificate în intestinul persoanelor ce suferă de obezitate.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
