Pierderea bătăliei de slăbit

Preambul[ modificare modificare sursă ] Pierderea bătăliei de slăbit 22 iunieGermania și aliații ei din Axă au invadat Uniunea Sovietică și au avansat rapid în interiorul țării. Suferind înfrângere după înfrângere în timpul verii și toamnei anuluiforțele sovietice au contraatacat viguros în fața porților capitalei în bătălia de la Moscova din decembrie Germanii, epuizați, neechipați corespunzător pentru lupta de iarnă și cu liniile de aprovizionare suprasolicitate, au fost respinși din fața Moscovei.

Germanii au reușit stabilizarea frontului până în primăvara anului următor Planurile de a lansa un nou atac asupra Moscovei au fost abandonate, Grupul de Armate Centru fiind prea slăbit pentru încă un atac. Caracteristica tactico-strategică principală a Războiului Fulger german era atacul masiv în punctul în care inamicul se așteaptă cel mai puțin, cu rapiditate, așa încât sovieticii să nu reușească să organizeze apărarea.

Pentru îndeplinirea unor astfel de obiective, au fost luate în considerare noi atacuri în nord și în sud.

În plus, Înaltul Comandament German era conștient că timpul lucra în defavoarea atacatorilor. Germanii aveau nevoie să încheie luptele pe frontul de răsărit sau, cel puțin, să le reducă amploarea mai înainte ca SUA să poată deschide un nou front în ajutorul sovieticilor. Un atac în sudul Rusiei ar fi asigurat controlul asupra zonei bogate în petrol din pierderea bătăliei de slăbit Caucaziană și asupra râului Volgao cale foarte importantă de transport pentru sovietici. Potrivit strategiei germane o victorie în sudul Rusiei ar fi dat o lovitură mortală economiei și mașinii de război rusești.

Operațiunea Blau Albastru : Avansarea germană din 7 mai până în 18 noiembrie Până în cele din urmă, a fost ales Grupul de Armate Sudcare mai înainte cucerise Ucrainaavând sarcina să străpungă frontul sovietic, să traverseze stepele rusești până în Caucazpentru a captura pierderea bătăliei de slăbit petrolieră importantă de aici.

Această operațiune de vară a fost numită Fall Blau. Forțele atacatoare erau formate din Armata a 6-a germană și Armatele 1 Panzer și a a. Hitler a intervenit în planurile strategice ale atacului, dând ordin ca Grupul de Armate să se dividă în două ramuri.

Grupul de Armate Sud Asub comanda lui Erich von Manstein și Ewald von Kleisttrebuia să continue atacul către sud așa cum fusese plănuit inițial.

Este daunator sa slabesti mult in timp scurt?

Cucerirea Stalingradului era importantă pentru Hitler din mai multe motive: orașul era un centru industrial, așezat pe râul Volga, care era o cale de transport vitală care lega zona Mării Caspice de nordul Rusiei; cucerirea acestei zone ar fi asigurat flancul stâng al armatelor germane în timpul marșului lor către Caucaz; și nu pe ultimul loc se aflau rațiuni care țineau de propagandă și ideologieorașul purtând numele conducătorului sovietic, Iosif Vissarionovici Stalin. Desfășurarea evenimentelor a dovedit că și Stalin se gândise la aceleași lucruri.

Un număr de unități germane și române, care urmau să ia parte la atac, erau încă angajate în cucerirea Sevastopoluluioraș fortificat și port în Peninsula Crimeea.

Întârzierile datorate apărării sovietice hotărâte au făcut ca atacul să fie amânat de câteva ori, până la sfârșitul lunii iunie. Au fost întreprinse atacuri de mai mică amploare, blocând forțele sovietice într-o pungă la Harkovpe 22 mai. Atacul a început într-un târziu, pe 28 iuniecând Grupul de Armate Sud a înaintat în sudul Rusiei. Ofensiva germană a început bine.

Oh no, there's been an error

Forțele sovietice au opus rezistență slabă în largile stepe rusești și s-au retras în dezordine către est. Cele câteva încercări de a stabili o linie defensivă au eșuat, trupele germane le-au străpuns, înconjurat, formându-se două pungi largi, prima distrusă pe 2 iunie la nord-est de Harkov, iar a doua în jurul localității Millerovo, regiunea Rostovo săptămână mai târziu.

Între timp, Armata a 2-a Maghiară și Armata a 4-a Panzer au lansat atacul asupra Voronejuluicucerind orașul pe 5 iulie Succesul avansării inițiale a fost atât de mare, încât Hitler a intervenit și a ordonat Armatei a 4-a Panzer să se alăture Grupului de Armate Sud A.

A rezultat un blocaj de trafic teribil, când armata de tancuri a ajuns din urmă Armata a 6-a, ambele armate fiind stopate până când s-a reușit fluidizarea circulației. Întârzierea a fost neașteptat de lungă, apreciindu-se că s-a pierdut cel puțin o săptămână.

În fața acestei prime nereușite parțiale, Hitler s-a răzgândit, hotărând ca din nou, Armata a IV-a Panzer să se alăture atacatorilor Stalingradului. Până la sfârșitul lunii iulie, germanii îi forțaseră pe sovietici să traverseze în defensivă râul Don. A fost stabilit un aliniament aliat format din armatele românești, italiene și maghiare.

Bătălia de la Stalingrad

Armata a slăbește sănătatea femeilor germană se afla la numai câteva zeci de kilometri de Stalingrad, iar Armata a 4-a Panzer, aflată acum pe flancul sudic, și-a schimbat din nou direcția de atac către nord, pentru a ajuta la cucerirea orașului. În sud, Grupul A forța înaintarea către Caucaz, dar avansarea lui era încetinită, efectivele fiindu-i întinse pe distanțe prea mari și neavând legătură cu Grupul B.

În acest moment, intențiile germane au devenit clare comandanților sovietici care, în iulie, făceau planuri pentru apărarea orașului. Trupele aflate în retragere din fața germanilor au fost oprite în oraș și trupe proaspete au fost aduse din spatele frontului pe celălalt mal al Volgăi.

S-a format o nouă armată, a a, sub comanda lui Vasili Ciuikovcare avea misiune să apere orașul cu orice preț. Luptele din oraș[ modificare modificare sursă ] Germani pe străzile Stalingradului Lupte de stradă în Stalingrad Până la sfârșitul lui august, Grupul de Armate Sud B au atins aliniamentul râului Volga la nord de Stalingrad. A urmat avansarea spre sud, către oraș. Până pe 1 septembriesovieticii nu-și mai puteau aproviziona trupele decât cu ajutorul navelor fluviale, care se angajau în traversări periculoase ale râului Volga.

Pe 23 augustgermanii au efectuat un bombardament aerian amplu, care a provocat un incendiu devastator în oraș, ucigând mii de civili și transformând orașul într-o mare de resturi și de ruine arzânde. Optzeci la sută din spațiile de locuit ale orașului au fost distruse. Armata a a sovietică și-a stabilit liniile defensive printre dărâmături, cu puncte de rezistență în ruinele caselor și pierderea bătăliei de slăbit.

Lupta pentru oraș a fost nemiloasă și disperată.

1. În același timp, Oliver Cromwell a lucrat pentru a împinge Ordonanța care se dezminte prin sine prin Parlament.
2. Sus Potrivit expertilor, o pierdere in greutate de 0.
3. Я срочно уезжаю.
4. Крошечные частички пыли, пленницы мощной системы деионизации купола, простодушно устремлялись вверх широкой спиралью.
5. Lichide naturale de slăbit
6. Bătălia de la Prohorovka - Wikiwand
7.  Я же сказала вам, что ревела навзрыд, опоздав на самолет.
8. Bătălia de la Midway - Wikipedia

Stalin a dat ordine ca toți militarii care se retrăgeau fără ordin să fie executați. În toată perioada luptelor, forțele Ministerului de Interne au executat sau au trimis în batalioane disciplinare peste Peste În schimb, germanii au atacat indiferenți la pierderi.

Întăririle sovietice erau aduse cu vapoarele de pe malul estic al Volgăi, convoaiele fiind atacate în mod constant de artileria și aviația germană.

Speranța de viață a noilor sosiți era de doar câteva ore. Lupte furioase s-au dat pentru fiecare stradă, fabrică, casă, subsol și scară. Germanii, care numeau acest război urban nemaiîntâlnit Rattenkrieg "război de șobolani"glumeau cu amărăciune spunând că au cucerit bucătăria, dar mai duc lupte pentru cucerirea sufrageriei. Luptele pentru Kurganul Mamaevun delușor înmuiat în sângele miilor de soldați uciși, au fost în mod special lipsite de orice fel de milă.

Înălțimea a fost cucerită de mai multe ori de fiecare beligerant în parte. Într-una dintre atacurile pentru recucerirea dealului, sovieticii au pierdut în luptă o întreagă divizie, aproximativ În același timp, în luptele din silozul de grâu și care au durat câteva săptămâni, combatanții erau așa de aproape unii de ceilalți încât pierderea bătăliei de slăbit puteau auzi respirația.

În altă parte a orașului, un bloc de locuințe apărat de un pluton comandat de Iakov Pavlov a fost transformat într-o fortăreață inexpugnabilă. Clădirea, numită mai târziu Casa lui Pavlovasigura supravegherea unei piețe din centrul orașului. Soldații au plantat de jur-împrejur câmpuri de mine, au poziționat cuiburi de mitralieră la ferestre și au construit o rețea de comunicații subterane prin străpungerea pereților subsolului.

Dorind să termine victorioși luptele, germanii au început să transfere în zonă din ce în ce mai multă artilerie grea, inclusiv mortiere gigantice de  mm. Artileria sovietică a ținut sub foc continuu pozițiile germane din locații de pe pierderea bătăliei de slăbit stâng al Volgăi.

Sovieticii au folosit cu succes ruinele rezultate în urma bombardamentelor pentru luptele de apărare. Lunetiștii sovietici au folosit aceleași ruine pentru a se ascunde, provocând pierderi mari germanilor, în același timp subminându-le moralul. Cei mai vestiți lunetiști au fost "Zikan", căruia i se atribuiau de germani uciși până pe 20 noiembrieși Vasili Grigorievici Zaițevcare căruia i s-au atribuit de reușite.

Pe toată durata luptelor, tancurile germane au devenit inutile în grămezile de dărâmături înalte de până la 8 metri.

Dacă totuși încercau să înainteze, deveneau prada ușoară a vânătorilor antitanc, care deschideau focul de pe acoperișuri. Atât pentru Stalin, cât și pentru Hitler, bătălia de la Stalingrad a devenit o problemă capitală.

Începând cu sfârșitul lunii august, continuând în septembrie și până în octombrie, sovieticii au comis între două și patru armate în atacuri coordonate în grabă și slab controlate împotriva flancului nordic al germanilor. Acțiunile au dus la peste

Comandamentul sovietic a început să mute rezervele din zona Moscovei către regiunea Volgăi inferioare și a transferat toate avioanele disponibile din întreaga țară în aceeași zonă. Stresul la care erau supuși comandanții militari era imens: Paulus a căpătat un tic incontrolabil al ochiului, iar Ciuikov a dezvoltat o eczemă care l-a forțat să-și bandajeze complet mâinile. Pentru ca situația apărătorilor să fie și mai grea, pe Volga au început să curgă sloiuri, făcând aproape imposibilă aprovizionarea lor.

În ciuda acestor lucruri, luptele violente nu au încetat nici o clipă, nici pe versanții Kurganului Mamaev, nici în zona industrială din nord. Luptele pentru Uzina de tractoare Octombrie Roșu și pentru Fabrica Baricada au devenit vestite în toată lumea. În timp ce soldații apărau pozițiile dintre ruine, muncitorii reparau armamentul defect în imediata vecinătate a frontului sau chiar pe câmpul de luptă.

Contraofensiva sovietică[ modificare modificare sursă ] În tot timpul asediului, s-au făcut presiuni asupra Statelor Majore ale trupelor Axei să facă eforturi pentru atingerea liniei fluviului, neglijând apărarea flancurilor. Astfel, Armata a 2-a Maghiară, constituită în principal din unități slab pregătite și echipate, a primit sarcina apărării a de kilometri la nord de Stalingrad.

Asta a dus la o linie slabă, în unele părți, porțiuni de front de 1 — 2 km fiind apărate de un singur pierderea bătăliei de slăbit.

Bătălia de la Midway

Forțele sovietice dețineau câteva capete de pod în zona sudică a frontului, orice comandant militar competent considerându-le amenințări serioase. Hitler era atât de concentrat asupra orașului însuși, încât orice cerere pentru întărirea flancurilor și distrugerea capetelor de pod sovietice a fost respinsă.

Șeful Marelui Stat Major German OKWgeneralul de armată Franz Halderși-a exprimat preocuparea pentru atenția acordată de Hitler exclusiv orașului, atrăgând atenția asupra flancurilor slab apărate ale germanilor. Incomodat de observațiile lui Halder, Hitler l-a înlocuit în octombrie cu generalul Kurt Zeitzler. Pe timpul toamnei, când luptele continuau cu violență în oraș, generalul sovietic Gheorghi Jukovcare preluase sarcina planificării strategice în zona Stalingradului, a început să concentreze forțe sovietice masive în stepele din nordul și sudul orașului.

Flancul nordic era în mod special vulnerabil, fiind apărat de trupele românești și maghiare, mai slab echipate și cu un moral scăzut.

Planul lui Jukov era să țintuiască forțele germane în interiorul orașului și apoi să străpungă flancurile slab apărate ale inamicului și să-l încercuiască în orașul transformat în capcană. Operațiunea a primit numele de cod Uranus și a fost lansată simultan cu Operațiunea Martecare viza Grupul de Armate Centru.

Unitățile sovietice, aflate sub comanda generalului Nikolai Vatutinerau constituite din trei armate complete: Prima Armată de Gardă, Armata a a și Armata a 5-a de Tancuri, toate având un total de 18 pierderea bătăliei de slăbit de infanterie, 8 brigăzi de pierderea bătăliei de slăbit, 2 brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie și o brigadă antitanc.

Pregătirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat întăriri, dar au fost refuzați din nou. Slab echipată și copleșită numeric, Armata a 3-a Română a fost pur și simplu pulverizată de atacul masiv sovietic după o luptă crâncenă de o zi, lăsând descoperit flancul Armatei a 6-a Germană. Pe 20 noiembrieo a doua ofensivă sovietică a fost lansată la sud de Stalingrad, în zona apărată de Armata 4-a Română.

A fost una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istoria militară. La 5 iulieOberkommando der Wehrmacht a lansat Operațiunea Citadela.

Această armată, compusă în principal din unități de cavaleriea cedat aproape imediat. Forțele sovietice și-au continuat înaintarea către vest într-o mișcare de învăluire, făcând joncțiunea lângă orașul Kalaci după două zile, încercuind fără scăpare forțele Axei.

Aproximativ Alături de ei s-au aflat și civili sovietici și câteva mii de soldați sovietici căzuți prizonieri în luptele cu germanii. Nu toți germanii au fost încercuiți, aproximativ Hitler a ținut un discurs pe 30 septembrie, în care afirma că germanii nu vor părăsi niciodată orașul.

Generalii germani erau de altă părere, propuneau o retragere rapidă către vest și stabilirea unei linii pierderea bătăliei de slăbit apărare la vest de Don. Asta ar fi permis încercuiților să reziste, până când o forță de despresurare s-ar fi putut constitui.

Contextul[ modificare modificare sursă ] Japonia și-a atins repede țintele strategice pe care le stabilise, ocupând Insulele FilipineMalayaSingapore și Indiile Olandeze de Est Indonezia.

Un asemenea plan fusese deja folosit cu un an în urmă în încercuirea de la Demiansk, la o scară mai mică, cu un corp de armată, nu cu o întreagă armată. În plus, Armata a 6-a era cea mai mare din lume, aproape de două ori mai mare decât una obișnuită, alături de infanteriști fiind prinși în încercuire și patru corpuri de tancuri.

Pentru toată lumea era evident că pentru aviație era o sarcină imposibilă.

Capacitatea de transport a Luftwaffe nu fusese refăcută după Bătălia pentru Cretacele de tone pe care le-ar fi putut transporta zilnic fiind cu mult mai puțin decât cele de tone de provizii cât ar fi fost nevoie zilnic. Însă, angajamentul odată asumat, trebuia dus la îndeplinire, iar Hitler a susținut planul lui Göring, reiterându-și ordinul dat trupelor încercuite de a nu se preda. Misiunile de aprovizionare aeriană au eșuat aproape imediat.

Condițiile meteo defavorabile și antiaeriana sovietică foarte eficientă au făcut imposibilă menținerea unui pod aerian. Avioanele care reușeau să aterizeze, transportau bolnavii și răniții din enclava asediată.

Militarii Armatei a 6-a sufereau de foame și, la un moment dat, piloții au fost șocați să vadă că soldații desemnați să descarce avioanele de transport erau prea slăbiți pentru a manevra proviziile. În acest timp, forțele sovietice și-au putut consolida pozițiile din jurul Stalingradului. În scurt timp, au început lupte violente pentru restrângerea pungii.